Pentru optimizarea ritmului circadin (ceasului interior) poți încerca să elimini factorii de stres din viața ta cu meditația sau cu yoga!

Ritmul circadian din latină circa diem, înseamnă în jurul zilei, este ritmul de somn- veghe, un ciclu de aproximativ 24 de ore al proceselor biochimice, fiziologice sau comportamentale aparținând entităților vii, inclusiv plante, animale, ciuperci sau cianobacterii.

Avem un veritabil ceas intern reglat de o activitate care se schimbă pe parcursul zilei, al lunii și al anotimpurilor. Ritmul circadian variază la fiecare 24 de ore și ne permite alternarea între somn și stare de veghe. Un proces delicat care are loc datorită receptorilor fotosensibili situați în retina oculară și conectați la creier, care trimit un mesaj către glanda pineală (epifiza) în funcție de cantitatea de lumină.

În absența luminii, epifiza secretă melatonină și trimite organismului impulsul de a dormi și invers, cu lumină, de a se trezi.

Prin intermediul glandei pituitare (hipofiza) această comandă este transmisă organismului, care începe să se pregătească pentru a o executa.

Aceste două glande importante, situate în creier la chakra 6 (hipofiza) și chakra 7 (pineală), joacă un rol fundamental în anatomia yoghină, nu numai ca organe capabile să guverneze întregul nostru metabolism, ci și în virtutea capacităților lor subtile de a dezvolta o intuiție și o conștiință superioară. Uneori, însă, mecanismul nu funcționează așa cum ar trebui, împiedicându-ne să ne odihnim și să fim activi atunci când este momentul.

Ceasul circadian este influențat de 2 tipuri de factori:

– de mediu: ritmul intern este armonizat pe măsură ce se schimbă ziua și noaptea, anotimpurile și ciclurile lunare;

– sociali: variază în funcție de orele de lucru, de ora la care mâncăm și, în general, de obiceiurile pe care le avem.

Foarte relevant din punct de vedere yoghin este ritmul infradian (spre deosebire de ritmul circadian, care urmează un ciclu de 24 de ore, ritmurile infradiene urmează cicluri mai lungi de la săptămânal la anual) numit în yoga, ciclul nazal, în timp ce în termeni științifici BRAC (basic rest and activity cicle, ritmul de bază al alternanței dintre odihnă și activitate) .

La fiecare 2 ore în organismul nostru există o alternanță între predominanța părții parasimpatice a sistemului nostru nervos autonom (recuperare și economisire de energie) și partea simpatică (care definește o aptitudine mai mare pentru activitate). Funcționarea organelor și aparatelor din corp este gestionată de hipotalamus, o mică zonă situată în centrul creierului, prin care este gestionată activitatea sistemului nervos autonom, care este împărțit în 2 părți: sistemul parasimpatic și ortosimpatic. Sistemul parasimpatic (drept al creierului) predispune organismul la odihna, relaxare, la recuperarea forțelor și la absorbția de energie. Activitatea sistemului ortosimpatic (stâng al creierului) are grija de opusul, de a pune organismul în condiția de a acționa în mod eficace, să folosească și să consume energia, ne face atenți și predispune mușchii la mișcare.

Cu aceste informații de tip autonom-funcționale ale corpului putem întelege cum yoghinii au conceput tehnicile de respirație.

Cu Pranayama putem echilibra cele doua aparate simpatic și parasimpatic sau  putem privilegia funcționarea unuia sau altuia; acțiune și folosire a energiei sau relaxare și recuperarea energiei.

În timpul perioadei de activitate, nara dreaptă, solară, este mai deschisă, există mai multă prana în canalul care alimentează energia solară, când în schimb corpul nostru este predispus la odihnă, nara stângă este cea mai deschisă, permițând energiei lunare relaxante să pătrundă în noi.

Acest echilibru este esențial pentru o bună funcționare a ciclului circadian. Avem un control enorm asupra ciclurilor nazale.

De exemplu, dacă ne aflăm în ciclul de odihnă, dar trebuie să acționăm, închizând nara stângă, lunară și respirând doar pe nara dreaptă putem avea un surplus de energie și invers, dacă vrem să ne relaxăm sau să dormim, putem închide nara dreaptă și să respira doar pe stânga, inducând o stare de calm.

Organismul are capacitatea sistemelor biologice de a rămâne în echilibru în ciuda schimbărilor de mediu. Cu toate acestea, dacă suntem foarte activi în timpul zilei și folosim mai mult energia solară masculină (nara dreaptă), se creează un dezechilibru din cauza timpului mai mare în care nara dreaptă este deschisă. Organismul, pentru a se calibra, are tendința de a da o deschidere compensatorie a nărilor pentru cea care a fost mai puțin utilizată, iar acest lucru se întâmplă în anumite ore.

Este vorba despre orele ambroziei, numite astfel tocmai pentru că sunt deosebit de favorabile atingerii unei stări de armonie de la 4 la 7 și orele de rugăciune de la 16 la 19.

Yoghinii descoperiseră că lucrul asupra echilibrului în timpul celor două faze în care organismul resetează ritmul activitate-repaus permite controlul metabolic al următoarelor 12 h printr-o resetare a sistemului nervos, endocrin și imunitar. Acestea sunt orele propice pentru practica yoga.

Un rol important în ritmurile circadiene este jucat de glandele pineală (epifiza) și glanda pituitară (hipofiza).

Epifiza acționează ca un întrerupător care activează și dezactivează organismul, hotărând dacă este timpul să acționeze sau să se odihnească. Mesajul său este preluat de către hipofiză, care gestionează acțiunea glandelor endocrine din  întregul organism.

La un nivel subtil, glanda pineală are sarcina de a aduce lumina în noi.

Ne gândim la zi ca la momentul în care suntem cei mai limpezi, dar din punct de vedere spiritual este exact invers. Potrivit maeștrilor, ziua, cu numărul său mare de stimuli și distrageri, reprezintă noaptea pentru conștiința noastră, deoarece este mult mai ușor să ne deconectăm și să uităm cine suntem cu adevărat. În schimb, noaptea, când crește capacitatea de a intra în contact cu noi înșine, reprezintă zorii conștiinței noastre.

Antrenarea sistemului nervos și lucrul cu practicile yoga pe epifiză înseamnă trezirea conștiinței noastre, captarea unor frecvențe mai înalte de gândire și aducerea luminii în conștiință chiar și în timpul zilei.

Glanda pituitară controlează amestecul de hormoni care determină funcționarea diferitelor organe și sisteme (de la pancreas până la ritmul circadiac și tensiunea arterială).

Dușmanii cronobiologiei sunt stresul și obiceiurile de viață care impun ritmuri biologice diferite de cele naturale.

Prin întoarcerea privirii, a ochilor spre vârful capului, lucrăm asupra chakrei 7 stimulând epifiza, iar prin lucrul asupra chakrei 6 putem stimula și echilibra glanda pituitară. Ajna chakra, punctul dintre sprâncene numit și cel de-al 3-lea ochi, corespunde punctului în care se află glanda pituitară (hipofiza) și hipotalamusul.

Cu 8 respirații pe minut activăm glanda pituitară și cu 4 epifiza, în timp ce cu 1 respirație pe minut avem o funcționare completă a ambelor.

Natura a înzestrat fiecare specie cu propriul ritm, astfel că fiecare dintre celulele și organele corpului uman sunt programate pentru a executa în timp anumite funcții fiziologice.

Medicina tradiționala chineză a studiat intens acest ceas intern al organismului, în funcție de meridianele energetice, iar acest bioritm al omului a fost confirmat, mai târziu, și de medicina vestică.