Coada Calului (Equisetum Arvense) este o plantă ce preferă terenurile argiloase, nu are flori și se înmulțește prin spori. Planta își trage seva din ogoare prin rădăcinile sale adânci.

Ȋn vremurile de demult, obiectele de cositor erau curățate cu această plantă, de unde și denumirea în germană de “plantă de cositor”.

Coada Calului are numeroase și fascinante denumiri populare. Privind cu atenție planta, toate i se potrivesc:

Brădișor

Barba Ursului (Equisetum palustre) foarte toxică pentru om și animale

Barba Sasului

Coada Mânzului

Coada Iepei

Codaie

Iarbă de Cositor

Mânzoaică

Nodățică

Opintici

Părul Porcului

Peria Ursului

Șirușiță

Coada calului este o plantă perenă cu proprietăți medicinale remarcabile. Indicată în afecțiuni bronșice și vezicale, are acțiune purificatoare și contribuie la vindecarea anumitor fracturi osoase.

Coada calului deține un rol important în terapii.

Și medicina științifică laudă această plantă.

Coada calului înaltă, cu tulpini de grosimea unui deget care crește în lunci, câmpii și în pășunile alpine umede, este otrăvitoare, nu poate fi folosită ca ceai, numai pentru baie.

Pentru UZ INTERN planta se poate consuma în infuzie, tinctură, pulbere iar pentru UZ EXTERN infuzie concentrată (gargară, spălături locale, băi de șezut, clismă, comprese reci) tinctură pentru masaj, cataplasmă, baie de abur parțială.

Indicațiile terapeutice ale acestei minunate plante sunt: infecții urinare, nefrită, enurezis, cistită, gingivită, faringo-amigdalită, stomatite, afte, anemie, hemoroizi, edeme, reumatism, artritism, gută, bronșite, emfizem pulmonar, tuberculoză, insuficiență cardiacă, angină pectorală, gastrită hiperacidă, colecistită, diaree, hiperhidroză palmară sau plantară, ulcer varicos, eczemă, mătreață, contuzii, plăgi ale pielii, degerături.

Planta conține minerale și săruri minerale de K, Mn, Al, Si; acid silicic; bioxid de siliciu; silicați; o saponină; flavonoide; alcaloizi; ulei volatil, fitosterină, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolenic, linolic și oleic; vit. C.

Grecii și romanii au folosit-o pentru proprietățile sale medicinale, în special pentru afecțiuni renale, digestive și pentru cicatrizarea rănilor.

În Evul Mediu a fost utilizată în principal pentru tratarea rănilor, oprirea hemoragiilor și a problemelor de piele.

În perioada modernă a rămas în uz, fiind folosită în diverse forme, inclusiv ceaiuri, suplimente alimentare și produse cosmetice.

Să nu uităm deci de ea și să ne bucurăm din când în când de un ceai cald din această minunată plantă!