Am putea spune că mala este o ghirlandă, o ghirlandă a spiritualității, un colier de mărgele răspândit printre religiile originare din India care se poartă la gât sau se răsucește în jurul încheieturii mâinii.

Japa mala, compus din jápa; ceea ce murmură sau murmurarea rugăciunilor sau a mantrelor, de la verbul  jap; a murmura rugăciuni, a rosti incantații și mala; rozariu, un rozariu pentru a număra rugăciuni sau mantre.

Folosit în timpul rugăciunilor și meditațiilor, mala se ține în mâna dreaptă, glisând mărgelele între degete. Tradiția spune că mărgelele se strecoară între cele două degete fără a atinge piatra 109, diferită de toate celelalte, numită piatra Guru care închide ghirlanda, înainte de ciucurașul decorativ.

Se consideră că există 108 etape în călătoria sufletului uman, în timp ce alții asociază posibilitatea iluminării cu efectuarea a doar 108 respirații pe zi în timpul practicării meditației profunde. Fiecare mărgea și nod reprezintă o etapă și un progres către pacea interioară și conștientizarea spirituală.

Piatra Guru care de obicei este mai mare, este joncțiunea unei mala și are funcția practică importantă de a indica începutul și sfârșitul unui ciclu de o sută opt repetiții ale mantrei în timpul japa/ murmurării. Adesea, piatra Guru este urmată de un ciucure a cărui formă simbolizează „floarea cu o mie de petale” care înflorește atunci când se realizează trezirea spirituală.

În forma lor circulară, poți înțelege natura ciclică a vieții și calea pe care o parcurgi pas cu pas către realizarea personală.

A devenit un obicei larg răspândit printre practicanții de yoga să poarte mala, coliere din 108 boabe de piatră sau lemn, ca podoabe. Cu siguranță un lucru drăguț și inofensiv, dar este util să știm că, în mod tradițional, acestea erau obiecte rezervate exclusiv practicii spirituale și legate de venerarea anumitor zeități. Un obicei raspândit nu numai printre practicanții de yoga, astăzi toți poartă un mala ca obiect de înfrumusețare, ca o simplă bijuterie decorativă. Este important însă de știut că valoarea și semnificația sunt profunde și strâns legate de practicant. Ȋn trecut mala la fel ca și mantra și numele spiritual erau încredințate de maestru elevului său. Atât de bine își cunoștea maestrul practicantul încât după ceva timp, cunoscând adevărata sa esență și menirea sa în viață îi putea încredința mantra personală de recitat, mala pe care să o folosească în timpul parcticii sale și numele spiritual, toate, doar ale lui, Personale!

Mala nu se găseau de vânzare pe tarabe, cu atât mai puțin online. Mai degrabă, acestea erau oferite de maestru în timpul inițierii spirituale, ca suport pentru practica recitării mantrelor sau de medicul ayurvedic în contextul unui tratament de reechilibrare a unei situații astrologice care provoca anumite afecțiuni.

Caracteristicile pietrelor malas, rudraksha și tulasi, pentru o alegere și o utilizare mai conștientă sunt:

Malas din piatră:

Acest tip de malas sunt printre cele mai „moderne”, în sensul că, în mod tradițional, erau realizate doar din lemn. Ele au o acțiune general răcoritoare, dar efectele lor variază în funcție de tipul de piatră din care sunt confecționate.

În Ayurveda, astrologia ocupă un loc important în tratamentul și menținerea sănătății, iar utilizarea pietrelor era sugerată pe baza diagnosticului medicului și a sfatului astrologului. O alegere care nu era deloc aproximativă și bazată pe gusturi personale, așa cum este astăzi; iar pietrele alese nu erau purtate ca malas, ci ca pandantive sau inele.

Cel care se apropie cel mai mult de această logică sunt malas-urile navaratna, compuse din 9 pietre care reprezintă cele 9 planete ale astrologiei vedice și au o acțiune pozitivă și echilibrantă asupra influențelor acestora.

Rudraksha malas:

Acestea sunt semințele unei plante numite Elaeocarpus Ganitrus, care crește în principal în nordul Indiei și este folosită și în tradiția budistă. Cunoscute sub numele de rudraksha: rudra este unul dintre numele lui Shiva, iar aksha înseamnă ochi.

Ele sunt de fapt legate de cultul lui Shiva, o zeitate fascinantă cu multe fațete, și sunt purtate în principal de shivaiți, devoții lui Shiva. În numeroase texte sacre din India antică sunt menționate beneficiile sale, atât de mult încât este considerată o sămânță deosebit de sacră, care promovează progresul spiritual și sănătatea corpului și a minții. În Ayurveda, părți ale plantei și semințele pulverizate sunt utilizate în diverse preparate medicale.

Prescripțiile pentru purtarea ei sunt destul de stricte și ar trebui tratată ca ceea ce este: un obiect sacru.

Există o piață înfloritoare pentru aceste semințe, atât de mult încât există multe semințe contrafăcute inteligent, care sunt greu de distins de semințele originale.

Are o energie destul de puternică, încălzitoare și stimulatoare, nu este potrivită pentru toată lumea.

Tulasi Mala:

Planta tulasi, la fel ca rudraksha, este una dintre cele mai sacre plante din India și este considerată astfel din timpuri imemoriale. Aceasta se găsește în fața aproape a fiecărei case din satele indiene și i se oferă tămâie și flori. Denumirea sa latină este Ocimum Tenuiflorum, adică busuioc sfânt; de fapt, face parte din aceeași familie cu busuiocul și este similară atât ca conformație, cât și ca miros/gust.

Este asociat cu cultul lui Vishnu și există, de asemenea, multe referințe, povestiri și mituri despre el în textele antice din India. Malas nu sunt purtate în mod tradițional, ci doar fluturate pentru recitarea mantrelor. Colierele cu mărgele mici din lemn de tulasi sunt purtate în jurul gâtului deoarece se consideră că au rolul de a proteja împotriva influențelor negative și de a reduce efectele karmei negative.

În Ayurveda, este folosit în multe preparate medicale și ceaiuri din plante pentru numeroasele sale proprietăți. Se consideră că are un efect pozitiv asupra sănătății, răcoritor și calmant pentru minte, chiar dacă este purtat doar pe piele.

Are o energie mai blândă decât rudraksha.

Alte malas mai puțin comune sunt lemnul de santal și neemul.

„Ce înseamnă să stăpânești o mantră? Când ai repetat-o atât de mult, atât de des și atât de bine încât o simți rezonând în ființa ta, spontan, mai ales în momentul morții, ai stăpânit o mantră. ” -Yogi Bhajan