Pentru tradiția Yoga, relaxarea este o stare de spirit foarte diferită de veghe și de somn. Este un pic ca un funambul care merge pe o frânghie suspendată în aer, în orice moment poate cădea, dar antrenamentul îndelungat al corpului și al minții îi permite să rămână în echilibru pe sârmă și să termine „plimbarea”.

Atunci când suntem supuși unor situații stresante în viața de zi cu zi, ne luptăm cu un inamic, mintea.

La începutul practicii de relaxare, începătorilor le este greu să se relaxeze, deoarece există teama de abandon, dar apoi, după ce au căpătat încredere în locul respectiv, în instructor și în primirea înțelegătoare a colegilor, încet, încet cedează, reușesc să se abandoneze în relaxare, să lase controlul.

Relaxarea nu este ceva ce faci, este un răspuns natural pe care îl lași să se întâmple. Este ceea ce rămâne atunci când nu mai creezi tensiune.  Relaxarea este o adevărată condiție magică în care omul trebuie să își regăsească esența, pe care unii psihologi o numesc adevăratul, EU, între realitatea materială și cea spirituală.  Relaxarea îl intimidează pe occidentalul care este mereu gata să facă, să cumpere, să umple, să gândească și mai ales să nu piardă timpul! Nimeni nu este educat să se oprească, să renunțe la sarcini, responsabilități, angajamente, aproape că momentele de leneveală sănătoasă, pot destabiliza echilibrele, care în realitate sunt doar aparențe, aproape o teamă de gol.

Dacă ne permitem o relaxare sănătoasă în interiorul nostru, energia se va simți după practică, poate mai puțin, dar după ce va deveni o practică zilnică se va simți în mii de nuanțe: relații mai bune, o dietă diferită, o perspectivă pozitivă asupra lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru, ochi diferiți atunci când privim o floare…

În timpul relaxării, mintea rămâne prezentă în aici și acum. Relaxarea ne învață să ne abandonăm complet, profund (precum somnul pisicii – nemișcată, dar gata de atac), dar nu în detrimentul vigilenței.

Respirația este principalul punct de referință pentru aici și acum. Atunci când suntem prezenți la corp și la senzațiile sale, când ne locuim corpul și fluxul respirației care-l traversează în prezent, atunci devine posibil să experimentăm liniștea și reculegerea. Este important să ascultăm respirația, altfel mintea ne va propune mii de gânduri, griji, angajamente, simple mâncărimi sau dureri, distrăgându-ne atenția de la practica de relaxare.

Mulți oameni se îmbolnăvesc sau au dureri de cap severe în weekend sau în vacanță, deoarece corpul transmite semnale pentru a avea grijă de el, de noi înșine, de tensiunile și sentimentele noastre. Oprirea în fiecare zi pentru câteva minute nu pentru a face planuri sau a visa, ci pentru a observa și a asculta ceea ce este, este un obicei sănătos.

Practica zilnică de yoga și în special Shavasana, postura de relaxare, poate readuce practicanții stresați la niveluri „normale”, menținându-le în același timp mediul lor extern.

Graba din viața de zi cu zi este acum o epidemie, dar omul nu poate susține un ritm atât de ridicat pentru mult timp, cu atât mai puțin dacă nu se ascultă pe sine. În viața noastră alergăm, alergăm repede uneori și putem, dar chiar dacă nu ne simțim obosiți, trebuie să ne oprim din când în când pentru a ne aștepta sufletele, care vin mai încet!

Forma fizică a relaxării nu este adesea suficientă pentru a permite și o relaxare internă, și nu este întotdeauna un indicator al unei stări interne de relaxare.  Relaxarea înseamnă, de asemenea, a ști să renunți la modul care reglează comportamentul social, cel al efortului prin acțiune; înseamnă a ajunge la autoreglarea funcțiilor fiziologice și psihologice prin atenția conștientă.  Înseamnă să asculți ce este, să te cufunzi cu conștiința în corp, reechilibrându-i energiile.

Ȋncărcătura energetică primită în timpul relaxării se manifestă în diferite moduri. Experiențele corporale variază de la vibrația resimțită la nivelul membrelor la senzația de a te învârti în jurul tău, la un sentiment de greutate profundă sau de lejeritate incredibilă, dar și la senzații neplăcute de dureri de cap sau amețeli, uneori dureri intense în anumite zone ale corpului sau izbucniri în plâns.  Durerile care apar sunt fiziologice, sunt expresia reală pe care ai lăsat-o deoparte pentru că erai prea ocupat să „faci” ceva.  Fiecare dintre aceste senzații pot fi datorate unor blocaje, neplăceri, fluxuri energetice imobilizate de ceva timp.

La sfârșitul practicii de relaxare, corpul parcă înflorește din nou, încărcat cu energie nouă și cu o liniște neobișnuită.

Desikachar, în cartea sa The Heart of Yoga, afirmă: „există o regulă fundamentală pentru a decide când să ne odihnim: ori de câte ori simțim nevoia”.

A ne lua spațiu pentru noi înșine este un aspect fundamental de luat în considerare. Devine foarte important în practica relaxării să suspendăm judecata, să practicăm constant și cu o motivație puternică, lăsând totul pentru a fi evaluat într-o etapă ulterioară.  Se întâmplă uneori ca primele momente să pară nereușite: nu este așa! Să învățăm să avem încredere în inteligența corpului nostru și miracolele se vor întâmpla.  Esențial este că relaxarea TREBUIE să vină înainte să fim epuizați!